Romania Incredibila

Trezeşte-te la miezul nopţii și spune stihul acesta: „În miezul nopţii m-am sculat să mă mărturisesc Ţie spre judecăţile dreptăţii Tale”

La miezul nopţii trezeşte-te şi laudă pe Domnul Dumnezeul tău. În ceasul acesta a înviat Domnul nostru şi a lăudat pe Tatăl, drept aceea şi nouă ni s-a poruncit a lăuda pe Domnul la această vreme. După ce te scoli, mai întâi spune stihul acesta: „În miezul nopţii m-am sculat să mă mărturisesc Ţie spre judecăţile dreptăţii Tale” (Ps. 118, 61); după aceea, tăcând puţin, spune psalmul 50 întreg, până la capăt. Psalmi să citeşti atâţia câţi poţi citi stând în picioare. După fiecare psalm fă rugăciune de taină şi metanie, mărturisind Domnului cu lacrimi păcatele tale şi rugându-L să ţi le lase; iar după fiecare trei psalmi să spui: „Aliluia”.

Dacă sunt cu tine şi alte fecioare, să cânte şi ele, şi una după alta săvârşiţi rugăciunea. Spre dimineaţă să citeşti psalmul: Dumnezeule, Dumnezeul meu, către Tine mânec, însetat-a de Tine sufletul meu (Ps. 62, 1-2), iar în zori: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul (Cântarea celor trei tineri, 34), şi: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire! Lâudâmu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ţie… şi celelalte.

Extras din „Patericul Lavrei Sfântului Sava”, Ed. Egumenița, 2010, pag. 132-133

Recomandare pentru rugăciunea de la miezul nopţii:

Miezonoptica este rugăciunea adusă lui Dumnezeu la miezul nopţii şi o imitaţie a laudei neîncetate pe care o aduc îngerii lui Dumnezeu. Ea este cea dintâi dintre slujbele divine care alcătuiesc ciclul rugăciunii zilnice de dimineaţă.

Prima parte a miezonopticii are un caracter doxologic, adică de a aduce mărire lui Dumnezeu, iar a doua parte este o rugăciune de mijlocire pentru creştinii plecaţi la Domnul.

Prin caracterul ei cu totul nocturn, miezonoptica ne aminteşte de slujbele creştinilor din Biserica primară, perioadă a istoriei Bisericii creştine în care toate slujbele aveau un caracter nocturn, cuprinzând rugăciunea de seară, ca şi pe cea de dimineaţă.

În secolul al treilea, Sf. Ciprian al Cartaginei recomanda credincioşilor lui rugăciunea de noapte: „Aceia care suntem totdeauna în Hristos, adică în lumină, să nu încetăm din rugăciune nici în timpul nopţii“. El readuce în atenţie cazul proorociţei Ana, care petrecea zi şi noapte în rugăciune, la Templu (Luca 2, 37). „Noi, care vom avea împărăţia lui Dumnezeu numai zi – fără intervenţia nopţii -, să veghem în timpul nopţii ca în timpul luminii. Şi, fiindcă acolo ne vom ruga totdeauna şi vom aduce mulţumită lui Dumnezeu, să nu încetăm nici aici a ne ruga şi a aduce mulţumită lui Dumnezeu.“ În veacul al patrulea, în Răsărit, spre sfârşitul secolului al patrulea, pelerina apuseană Egeria ne spune că, duminica, la Ierusalim, uşile Bisericii Anastasia (Învierea) se deschideau înainte de cântatul cocoşilor („ante pullorum cantum“) şi credincioşii zăboveau până dimineaţa în rugăciuni şi imne, la care luau parte totdeauna şi preoţii, şi diaconii, pregătiţi pentru privegheri („ad vigilias“). În aceeaşi perioadă de timp, Sfântul Ioan Gură de Aur afirma că, în vremea sa, creştinii zeloşi stăruiau în rugăciunea de la miezul nopţii până dimineaţa; „în timpul acesta, rugăciunile sunt mai curate, precum şi mintea este mai limpede“.

Sursa: ziarullumina.ro

loading...

Your Header Sidebar area is currently empty. Hurry up and add some widgets.